CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări (1) și alte vase (de aramă). – Căldare + suf. -ar. Vezi definitia »

COSEMNATÁR, -Ă s. m. f. cel care consemnează. (după fr. consignataire) Vezi definitia »

scruntár, scruntáre și scruntáruri, s.n. (reg.) 1. loc nisipos sau pietros; scruntărie. 2. loc ridicat, dâmb. 3. râpă cu pietre, făcută de șuvoiul apelor. 4. (în sintagma) scruntar de pădure = pădurice; pâlc de pădure. 5. (adj.) curat. Vezi definitia »

GERMĂNÁR s. m. (Rar) Martie. – Formă românizată a fr. Germinal. Vezi definitia »

TARÁR, tarare, s. n. Mașină folosită în industria morăritului pentru a curăța semințele de cereale de impurități prin cernere și prin antrenarea lor într-un curent de aer. – Din fr. tarare. Vezi definitia »