SIGURÁNȚIE s. f. v. siguranță. Vezi definitia »

ALITERÁȚIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică. ◊ tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (< fr. allitération) Vezi definitia »

ACADEMÍE (‹ fr., gr.) 1. Societate de savanți, literați, artiști etc.; instituție superioară de cultură a cărei misiune este să contribuie la dezvoltarea științelor și artelor. Tradițiile acedemice datează încă din antichitate (Academia platonică). A. au luat ființă în a doua jumătate a sec. 15 în Italia, iar primele a. naționale au fost: Academia Franceză, 1635; Societatea Regală din Londra, 1662; Societatea de Științe din Berlin, 1700; Academia de Științe din Petersburg, 1725. 2. Nume dat unor școli de învățămînt superior. Vezi definitia »

DOCUMENTÁȚIE s. f. totalitatea informațiilor, a documentelor cu privire la o anumită problemă sau la un anumit domeniu de activitate. (< fr. documentation) Vezi definitia »

PORTCÓPIE s. f. dispozitiv care menține un document în fața celui care îl copiază la mașină. (< fr. porte-copie) Vezi definitia »