FUGĂTÓR, -OÁRE, fugători, -oare, adj. (Rar) 1. Care fuge mult sau repede. 2. Care trece repede, care are o existență efemeră. – Fugi + suf. -ător. Vezi definitia »

ȘIȘTÓR, șiștori, s. m. (Pop.) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii. – Et. nec. Vezi definitia »

INODÓR, -Ă adj. fără miros. (< fr. inodore, lat. inodorus) Vezi definitia »

COMANDÓR s. m. 1. grad de ofițer în aviația și marina din unele armate, echivalent colonelului. 2. rang în ierarhia unor ordine. Vezi definitia »

LÉCTOR², -Ă s.m. și f. Cititor. ♦ Cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde. ♦ Cel care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor. [Cf. fr. lecteur, lat. lector]. Vezi definitia »