dixtuór (-tu-or) s. n., pl. dixtuóruri Vezi definitia »

ORDONATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care are dreptul să dispună de fondurile bugetare aprobate prin planurile de cheltuieli ale unei instituții. [< fr. ordonnateur]. Vezi definitia »

GRĂUNCIÓR, grăunciori, s. m. v. STATOLÍT. 2. (Bot.) Incluziune intracelulară, solidă, de grăunciori de amidon, la plante. – [DEX '98] Vezi definitia »

pizmătór, pizmătoáre, adj. (reg.; despre oameni) pizmaș, invidios, dușmănos. Vezi definitia »

CREDITÓR, -OÁRE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoană fizică sau juridică care acordă, cu titlu de împrumut, o sumă de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanță. (< fr. créditeur, lat. creditor) Vezi definitia »