țăhuít, țăhuíturi, s.n. (reg.) 1. lătrat de câine (când urmărește vânatul). 2. chefnit. Vezi definitia »

FLENDURÍT, -Ă, flenduriți, -te, adj. (Fam.; despre îmbrăcăminte) Zdrențuit. – Fleandură + suf. -it. Vezi definitia »

STÂLCÍT, -Ă, stâlciți, -te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. bătut tare, schingiuit. 2. Fig. (Despre pronunțare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) Prost, deformat, greșit, pocit. – V. stâlci. Vezi definitia »

GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui. Vezi definitia »

CĂMĂȘÚIT, -Ă, cămășuiți, -te, adj. (Despre elemente de construcție) Care a fost acoperit, cu beton, metal etc. – V. cămășui. Vezi definitia »