PROCURÓR s. m. 1. magistrat, membru al parchetului (III). 2. membru al procuraturii, care exercită atribuțiile ce revin acesteia. (< fr. procurer) Vezi definitia »

ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. 1. (Temporal) Precedent. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Local) Care este așezat în față. ♦ (Despre sunete) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Fr. antérieur (lat. lit. anterior). Vezi definitia »

PUMNIȘÓR, pumnișori, s. m. Diminutiv al lui pumn; pumnicel. – Pumn + suf. -ișor. Vezi definitia »

GENITÓR s. m. 1. animal, plantă care dă naștere, prin încrucișare, unui nou individ. 2. persoană care procreează, în raport cu cel procreat; părinte. (< fr. géniteur, lat. genitor) Vezi definitia »

NOSTIMIÓR, -OÁRĂ, nostimiori, -oare. adj. Diminutiv al lui nostim. – Nostim + suf. -ior. Vezi definitia »