INTEROCÉPȚIE s. f. sensibilitate viscerală, rezultat al senzațiilor care iau naștere la nivelul organelor interne. (< fr. intéroception) Vezi definitia »

TIMOCRAȚÍE s. f. formă de guvernământ în care conducerea statului aparține celor mai bogați cetățeni; plutocrație. (< fr. timocratie) Vezi definitia »

JUSTÍȚIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe. 2. Una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) în fața justiției = a cita (sau a se prezenta) la judecată. 3. Dreptate, echitate. – Din fr. justice, lat. justitia. Vezi definitia »

HEGEMONÍE s. f. Faptul de a avea rolul de conducere; supremație, dominație, de obicei a unui stat față de alte state. [Var.: heghemoníe s. f.] – Din fr. hégémonie. Vezi definitia »

SUMÁȚIE s.f. Apariția unei reacții fiziologice într-un organism, în urma mai multor excitații succesive. [< germ. Summation, cf. lat. summa – adunare]. Vezi definitia »