OCÁZIE, ocazii, s. f. 1. Situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil. ◊ De ocazie = a) loc. adj. potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță; b) loc. adj. și adv. (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos). ◊ Loc. vb. A da ocazie la (sau, înv., de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui. ◊ Expr. Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată. ♦ Eveniment deosebit, festivitate. 2. (Concr.) Mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare. [Var.: (înv.) ocaziúne s. f.] – Din fr. occasion, germ. Okasion, lat. occasio, -onis. Vezi definitia »

ALEGÁȚIE s. f. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmație. (< fr. allégation, lat. allegatio) Vezi definitia »

-MNEZIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) memorie”. [Și -mnezic. / < fr. -mnésie, -mnésique, cf. gr. mnaomai – îmi amintesc]. Vezi definitia »

SCOTOTAXÍE s. f. orientare pozitivă a organelor vegetale către întuneric. (< fr. scototaxie) Vezi definitia »

AUTOCEFALÍE s. f. independență a unei biserici ortodoxe naționale. (< fr. autocéphalie) Vezi definitia »