FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare. Vezi definitia »

REGLÁ vb. tr. 1. a reduce sau a mări regimul de funcționare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ◊ a aranja, a orândui. (< fr. régler) Vezi definitia »

FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller]. Vezi definitia »

REAFLÁ, reáflu, vb. I. Tranz. (Rar) A afla din nou; a regăsi. [Pr.: re-a-] – Re¹- + afla. Vezi definitia »

șpențălá, șpențăléz, vb. I (reg.; despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronța. Vezi definitia »