DISCRÉT, -Ă adj. 1. Care poate păstra un secret, o taină. ♦ Rezervat, reținut (în purtări, în vorbe). ♦ (Mat.; despre mărimi) Format din unități distincte (în opoziție cu cele continue); (fil.) discontinuu. 2. (Fig.) Greu, puțin perceptibil. // adv. Fără să atragă atenția. [< fr. discret, it. discreto, cf. lat. discretus – separat]. Vezi definitia »

COTLÉT s.n. 1. Coastă de porc, de vițel sau de berbec împreună cu bucata corespunzătoare de carne. 2. (La pl.; fam.) Favoriți. [< fr. côtelette]. Vezi definitia »

cófet (-turi), s. n. – Bomboană dulce. – Mr. cufetă. It. confetto, prin intermediul ngr. ϰουφέτον. – Der. cofetar, s. m.; cofetărie, s. f. Din it. confetti provine direct confetti (var. confete), s. f. pl. al cărui nume se explică prin obiceiul vechi de a arunca în timpul sărbătorilor confeti. Vezi definitia »

zanabet, zanabeți s. m. (intl.) om afurisit / rău. Vezi definitia »

MAGNÉT s. m. corp care are însușirea de a atrage fierul. (< germ. Magnet) Vezi definitia »