REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire. Vezi definitia »

CONTRASIGÍLIU s. n. amprentă complementară a unui sigiliu, pe reversul acestuia, în scopul creșterii gradului de păstrare a secretului și autenticității. (< it. contrasigillo) Vezi definitia »

INTERSPÁȚIU s. n. spațiu liber între două obiecte, piese etc. ◊ distanța între două centre de perspectivă a două fotograme aeriene succesive dintr-un șir determinat. (< lat. interspatium) Vezi definitia »

luftangiu, luftangii s. m. (sport) jucător care luftează în mod frecvent. Vezi definitia »

VALETUDINÁRIU s.n. Infirmerie într-o mare casă romană. ♦ Spital al unei tabere romane. [pron. -riu. / < lat. valetudinarium]. Vezi definitia »