CONVÍNGERE, convingeri, s. f. Acțiunea de a (se) convinge; convicțiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă. – V. convinge. Vezi definitia »

COTUTÓRE, -OÁRE s. m. f. cel care deține autoritatea tutelară asupra cuiva împreună cu altă persoană. (< fr. cotuteur) Vezi definitia »

RADIOAMPLIFICÁRE s.f. Operație de radiorecepție, amplificare și difuzare a programelor de radio. [< radio- + amplificare]. Vezi definitia »

NECIOPLÍRE s. f. (Rar) Grosolănie, bădărănie. – Ne- + cioplire. Vezi definitia »

PIROGENÁRE s.f. Piroliză. [Cf. fr. pyrogénation < gr. pyr – foc, gennan – a produce]. Vezi definitia »