OBLĂDUITÓR, -OÁRE, oblăduitori, -oare, adj. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector. [Pr.: -du-i-] – Oblădui + suf. -tor. Vezi definitia »

seușór, s.n. (reg.) seu. Vezi definitia »

POSTERIÓR, -OÁRĂ adj. 1. după cineva sau ceva. ◊ (adv.) mai târziu; ulterior. 2. aflat în partea dinapoi; dorsal. ◊ (despre vocale) care se articulează în partea de dinapoi a cavității bucale. (< fr. postérieur, lat. posterior) Vezi definitia »

DETERMINATÓR s. n. lucrare pentru identificarea organismelor vegetale sau animale din diferite categorii sistematice. (< it. determinatore) Vezi definitia »

ECLOZIONATÓR s.n. Compartiment al unui incubator în care are loc ieșirea puilor din găoace. [Pron. -zi-o-. / < fr. éclosionateur]. Vezi definitia »