PORÚCIC, porucici, s. m. (Înv.) Locotenent; p. gener. ofițer (rus). [Var.: parúcic s. m.] – Din rus. porucik. Vezi definitia »

MEÁNDRIC, -Ă adj. cu meandre. (< fr. méandrique) Vezi definitia »

APAGÓGIC, -Ă, apagogici, -ce, adj. (În sintagma) Raționament apagogic = raționament indirect prin reducere la absurd. – Din fr. apagogique. Vezi definitia »

BALCÁNIC, -Ă, balcanici, -e, adj. Din (sau privitor la) munții Balcani sau din regiunea din sud-estul Europei, prin centrul căreia trec acești munți. – Fr. balkanique. Vezi definitia »

AÚLIC¹ s. n. tribunal suprem al vechiului Imperiu German. (< lat. aulicus) Vezi definitia »