REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. (Fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă și de obicei violentă a structurilor sociale, economice și politice ale unui regim dat. 3. (Pop.) Răscoală, revoltă. 4. Fig. Schimbare, transformare radicală într-un anumit domeniu. ◊ Revoluție industrială = procesul înlocuirii radicale a producției manufacturiere (manuale) cu producția bazată pe mașini. II. 1. Mișcare periodică continuă a unui corp având ca traiectorie o curbă închisă. ◊ Perioadă de revoluție = timpul necesar unui corp (ceresc) pentru a parcurge întreaga sa orbită. 2. (Geom.) Mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe. ♦ (Mec.) Rotație completă a unei roți în jurul osiei sale. [Var.: (înv.) revoluțiúne s. f.] – Din fr. révolution, lat. revolutio, -onis, germ. Revolution. Vezi definitia »

ȘEDINȚOMANÍE s. f. (Ir.) Practică, obicei de a convoca multe ședințe (1), de a prelungi în mod excesiv discuțiile din cadrul acestora. – Ședință + manie. Vezi definitia »

VIBROTERAPÍE s. f. seismoterapie. (< fr. vibrothérapie) Vezi definitia »

REPARTÍȚIE s. f. repartizare, distribuire. ◊ înscris prin care se repartizează o locuință. ◊ (ec.) repartizare a bunurilor materiale și a forței de muncă în sociatate; (re)distribuire a produselor muncii, moment al reproducției care mijlocește legătura între producție și consum. (< fr. répartition) Vezi definitia »

COTÁȚIE s.f. 1. Cotare. 2. (Fin.) Cursul schimbului într-o anumită zi pe o anumită piață. [Gen. -iei, var. cotațiune s.f. / cf. it. quotazione, fr. cotation]. Vezi definitia »