RUPTÓR, ruptoare, s. n. Aparat electric care deschide și menține deschis un circuit electric, sub acțiunea și pe durata unei comenzi din exterior. – Din fr. rupteur. Vezi definitia »

INSPÉCTOR, -OÁRE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur. Vezi definitia »

SPORANGIOFÓR s.m. Suport care poartă sporangele. [Pron. -gi-o-. / < fr. sporangiophore, cf. sporange, gr. phoros – care poartă]. Vezi definitia »

AMÓR, amoruri, s. n. Iubire, dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2 (Livresc) Atașament, afecțiune. ◊ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) a propriilor sale calități, îmbinată cu susceptibilitatea față de părerea altora despre sine. – It. amore (lat. lit. amor). Vezi definitia »

SABOTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care sabotează. (< fr. saboteur) Vezi definitia »