Definita cuvantului bui
buí (-uésc, -ít) vb. – A năvăli, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dicționarele îl traduc prin „in deliciis vivere”, dar al cărui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujać „a-și ieși din fire” rom. buiac. Înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bui
păluí2, păluiésc, vb. IV (reg.; despre o tranzacție, o învoială) a încheia. Vezi definitia »
hăceduí, hăceduiésc, vb. IV (reg.) a alerga și a striga după oi. Vezi definitia »
șperluí, șperluiésc, vb. IV 1. (înv.; despre rufe) a spăla cu leșie. 2. (reg.) a face praf. Vezi definitia »
șlituí, șlituiésc, vb. IV (reg.; despre bușteni) a transporta cu sania. Vezi definitia »
TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [Prez. ind. și: tămắdui] – Din magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”. Vezi definitia »