curătúră¹ s.f. sg. (reg.) 1. curățire, curățitură. 2. loc curat (fără rădăcini, cioturi, mărăcini etc.), bun de pășunat. 3. deal cu vii. 4. alunecare de teren; surpătură. 5. rămășițele din ciur după cernerea grâului; codină. 6. boabe (de grâu sau porumb). Vezi definitia »

ÎNDĂMẤNĂ adv. v. îndemână. Vezi definitia »

plátmă, plátme, s.f. (reg.) 1. element de construcție, la acoperișul unei case, alcătuit din doi căpriori încheiați. 2. gheară de fier la mașina de secerat, care oprește coasa să se ridice. Vezi definitia »

déșcă s. m. – Veteran, soldat simplu care este înrolat de un timp. Sb. dečko „flăcău” (Tiktin; Candrea; Scriban). Vezi definitia »

AMITÓZĂ s.f. Diviziune directă a celulelor animale și vegetale, la care nu apar cromozomi. [< fr. amitose, cf. gr. a – fără, mitos – filament]. Vezi definitia »