AMULÉTĂ, amulete, s. f. Mic obiect căruia oamenii superstițioși îi atribuie puterea magică de a le aduce noroc. V. talisman, fetiș. – Fr. amulette (lat. lit. amuletum). Vezi definitia »

USCĂTÚRĂ, uscături, s. f. 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, v. uscățel (3). – Usca + suf. -ătură. Vezi definitia »

ACETÓNĂ s.f. Lichid incolor, cu miros plăcut, foarte volatil, care rezultă din distilarea unui acetat și este folosit ca dizolvant pentru materii grase, lacuri etc. // (În forma aceton-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „acetonă”. [Cf. fr. acétone, engl. acetone]. Vezi definitia »

NITROGLICERÍNĂ s.f. Exploziv foarte puternic obținut prin acțiunea acidului azotic asupra glicerinei și folosit la fabricarea dinamitei. [< fr. nitroglycérine]. Vezi definitia »

STURZOÁICĂ, sturzoaice, s. f. (Rar) Femela sturzului. – Sturz + suf. -oaică. Vezi definitia »