HIPOGÉU², -Ă adj. 1. (despre animale, plante) care trăiește sub pământ. ◊ (despre un mod de germinație) la care cotiledoanele nu ies la suprafața pământului. 2. (despre roci, procese geologice) care își are originea în interiorul pământului. (< fr. hypogé, gr. hypogeios) Vezi definitia »

HINTÉU, hinteie, s. n. (Reg.) Trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó. Vezi definitia »

SERICÉU, -ÉE adj. asemănător cu mătasea, mătăsos. ◊ (bot.; despre unele organe) acoperit cu peri mătăsoși și moi. (< lat. sericeus) Vezi definitia »

ANTEU (în mitologia greacă), gigant, fiu al zeiței Geea (Pămîntul). Era invincibil, deoarece ori de cîte ori atingea pămîntul, trupul matern, căpăta forțe noi. Știind aceasta, Herakles l-a ucis ținîndu-l în timpul luptei suspendat în aer. Vezi definitia »

BAIÉU s.n. v. boaiou. Vezi definitia »