Definita cuvantului bulgur
bulgúr (-ruri), s. n. – 1. Grîu măcinat mare. – 2. Mîncare gătită din acest grîu. – Mr. blugure, megl. bulgur. Tc. bulgur „griș” (Șeineanu, II, 61; Lokotsch 352; Ronzevalle 52); cf. ngr. μπλιγούρι, bg. bulgur, sb. bungur. Pușcariu 234 îl deriva de la lat. *bulgulus, opinie la care a renunțat în DAR, probabil datorită dificultății prezentate în REW 1382.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bulgur
MÚGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase. 2. Excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe. 3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice. [Var.: múgure s. m.] – Cf. alb. mugull. Vezi definitia »
santúr s.n. (înv.) instrument muzical asemănător cu harpa. Vezi definitia »
MICRODÚR s. n. Material sintetic înlocuitor pentru talpă și tocuri la încălțăminte. – Micro[poros] + dur[abil]. Vezi definitia »
FEMÚR s.n. Osul coapsei de la genunchi până la bazin. [Pl. -re, -ruri. / < fr. fémur, cf. lat. femur – coapsă]. Vezi definitia »
mahmúr (mahmúră), adj. – 1. Cu capul tulbure după beție. – 2. Indispus, posomorît. – 3. (S. n.) Indispoziție după o beție. Mr. mahmur. Tc. mahmur, din arab. mahmūr (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Șeineanu, II, 243; Lokotsch 1359; Ronzevalle 159), cf. ngr. μαχμούρης, bg. mahmuren, sb. mahmuran. – Der. mahmurie, s. f. (indispoziție). Vezi definitia »