SUBZISTÉNT, -Ă adj. care subzistă, care se menține, durează. (< fr. subsistant) Vezi definitia »

FRĂMẤNT s. n. (Rar) Frământare. – Din frământa (derivat regresiv). Vezi definitia »

SUFICIÉNT, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Destul, de ajuns. 2. (Despre oameni) Încrezut, prea mulțumit de sine; înfumurat. [Pron. -ci-ent. / cf. it. sufficiente, fr. suffisant, lat. sufficiens]. Vezi definitia »

MITOLOGIZÁNT, -Ă, mitologizanți, -te, adj. Care mitologizează. – De la mitologiza. Vezi definitia »

FALIMÉNT, falimente, s. n. Situație de insolvabilitate în care se află un comerciant, un industriaș etc., declarată de o instanță judiciară; fig. ruină, eșec total. ◊ Expr. A da faliment = a) a nu-și mai putea face plățile (în calitate de comerciant, industriaș etc.); b) a da greș, a nu reuși într-o acțiune; a se prăbuși. – Din germ. Falliment, it. fallimento. Vezi definitia »