Definita cuvantului bumb
bumb (búmbi), s. m. – 1. Nasture. – 2. Piesă sferică adaugată unui obiect, pentru a servi drept ornament, sau cu scopuri utilitare, buton. Mag. gömb, gomb (Cihac, II, 486; Mîndrescu 143; DAR; Gáldi, Dict., 86). Mai puțin probabilă este ipoteza lui Giuglea, Dacor., II, 385, bazată pe lat. bombus „obiect rotund” (cf. REW 1199). Der. bumbăreață, s. f. (tîrtiță, noadă); bumbi (var. îmbumba, îmbumbia), vb. (a pune nasturi la o haină; a încheia cu nasturi); bunghi, vb. (Mold., a rotunji); bumbișor, s. m. (plante: Erigeron acris; Anthemis tinctoria; Pyrethrum balsamita); bumbuliu, adj. (rotund, sferic), care este posibil să reproducă mag. gömbölü; bumburel, s. m. (coș, bubuliță); bumburez, s. m. (grăunte; plantă Schoenus nigricans); bumbașcă, s. f. (ac cu gămălie), din mag. gömböstű; bumbușor, s. m. (plantă Bellis perennis); desbumba (var. desbumbia), vb. (a descheia). Vb. a bunghi se confundă uneori cu omofonul său a bunghi „a privi”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bumb
NIMB s. n. 1. cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor personaje (sfinți); aureolă. ◊ cerc, zonă luminoasă. 2. nor (de praf). 3. (fig.) prestigiu, măreție, splendoare, slavă. (< fr. nimbe, lat. nimbus) Vezi definitia »
DIÁMB s.m. Picior de vers latin din doi iambi. [< lat. diiambus, cf. gr. diiambos]. Vezi definitia »
IAMB s. m. 1. picior de vers dintr-o silabă scurtă (neaccentuată) și una lungă (accentuată). 2. (la greci) satiră populară de expresie familiară. (< fr. ïambe, lat. iambus) Vezi definitia »
CLOMB s. n. v. cloambă. Vezi definitia »
RUMB s. n. (mar.) cart1 (2). (< fr., engl. rhumb) Vezi definitia »