HIPOFÚNCȚIE s. f. (med.) diminuare a activității unui organ, aparat sau țesut. (< fr. hypofonction) Vezi definitia »

ALCALIMETRÍE s.f. Parte a chimiei care studiază determinarea concentrației unei baze; procedeu de analiză chimică folosit în acest scop. [Gen. -iei./ < fr. alcalimétrie]. Vezi definitia »

STRĂȘNICÍE s. f. 1. Atitudine, condiție etc. aspră, severă; asprime, severitate. 2. Putere, forță. 3. Grozăvie. – Strașnic + suf. -ie. Vezi definitia »

CEROGRAFÍE s. f. Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal. – Din fr. cérographie. Vezi definitia »

XEROGRAFÍE s. f. procedeu de copiat și multiplicat, fără contact, prin impresionarea unei plăci acoperite cu un strat de material fotoconductor și încărcate cu electricitate statică. (< germ. Xerographie, fr. xérographie) Vezi definitia »