ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

ACROMATÍSM s. n. Proprietate a unei lentile sau a unui sistem de lentile de a fi acromatice. – Din fr. achromatisme. Vezi definitia »

COLORÍSM s. n. Tendință în pictură de a da o importanță deosebită coloritului. – Din germ. Kolorismus. Vezi definitia »

NEOCRITICÍSM s.n. Școală filozofică franceză, care, inspirată de doctrina kantiană, a încercat s-o restabilească potrivit datelor speculațiilor științifice moderne. [Cf. fr. néo-criticisme]. Vezi definitia »

MAIORESCIANÍSM s. n. stil creator, deschis față de fenomenul cultural, care promovează principiul autonomiei esteticului și criteriul estetic în judecata de valoare a poeziei. (< maiorescian + -ism) Vezi definitia »