CONCENTRÁȚIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione]. Vezi definitia »

GEOCRONOLOGÍE s. f. disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a straturilor, reconstituie succesiunea condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. (< fr. géochronologie) Vezi definitia »

INSOMNÍE s. f. lipsă de somn; agripnie. (< fr. insomnie, lat. insomnia) Vezi definitia »

POLÚȚIE, poluții, s. f. Scurgere spontană (mai ales în timpul nopții) a lichidului seminal la bărbat. – Din fr. pollution. Vezi definitia »

INGURGITÁȚIE, ingurgitații, s. f. (Rar) Ingurgitare. – Din fr. ingurgitation. Vezi definitia »