TRANSMUTÁȚIE, transmutații, s. f. Transformare a unui element chimic în altul printr-o nouă grupare a elementelor constitutive în atomi, obținută prin dezintegrare radioactivă naturală sau prin reacții nucleare. ♦ P. gener. Schimbare, transformare. – Din fr. transmutation, lat. transmutatio. Vezi definitia »

HIPOCHINEZÍE s.f. (Biol.) Reducere a funcționării motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. [Gen. -iei. / < germ. Hypokinese, cf. gr. hypo – sub, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

DEGRADÁȚIE s.f. (Rar) Degradare. [Var. degradațiune s.f. / < fr. dégradation]. Vezi definitia »

TAFONOMÍE s.f. Disciplină geologică care studiază condițiile de fosilizare a viețuitoarelor. [Gen. -iei. / cf. fr. taphonomie]. Vezi definitia »

ARGHIROFILÍE s.f. (Liv.) Dragoste de bani, lăcomie de bani. [Gen. -iei. / < ngr. arghirophilia]. Vezi definitia »