pliu [iu pron. iŭ] s. n., art. plíul; pl. plíuri Vezi definitia »

STÁNIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil și ductil, la elaborarea unor aliaje, a staniolului; cositor. (< it. stagno, lat. stannum) Vezi definitia »

TRIFÓRIU s. n. galerie îngustă, susținută de colonete, în zidurile laterale ale unei biserici, deasupra navelor laterale. (< fr. triforium) Vezi definitia »

EDIFÍCIU s.n. Clădire impunătoare, de mari proporții. [Pron. -ciu. / < lat. aedificium, cf. it. edificio, fr. édifice]. Vezi definitia »

HALUCINATÓRIU, -IE, halucinatorii, adj. 1. Care provoacă halucinații; halucinant. 2. Care ține de halucinație. – Din fr. hallucinatoire. Vezi definitia »