ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esențial, fundamental. ♦ (Despre cărți, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei științe. ◊ Învățământ elementar = prima treaptă a învățământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Puțin complicat; simplu, ușor; rudimentar. ♦ Primitiv. 3. Care ține de natură și de fenomenele ei. – Din fr. élémentaire, lat. elementarius. Vezi definitia »

biscuițar, biscuițari s. m. (adol., peior.) tânăr cu comportament și trăsături efeminate. Vezi definitia »

GĂITĂNÁR, găitănari, s. m. (înv.) Fabricant sau negustor de găitane (1). [Pr.: gă-i-] – Găitan + suf. -ar. Vezi definitia »

ștricár, ștricári, s.m. (reg.) frânghier. Vezi definitia »

CORSÁR s. m. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat. (< it. corsaro, fr. corsaire) Vezi definitia »