TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os. Vezi definitia »

VOLUPTUÓS, -OÁSĂ adj. v. voluptos. Vezi definitia »

pos (-suri), s. n. – Batic. – Var. Banat poșe. Tc. (bg.) poș, sb. poša (Tiktin; Candrea). Vezi definitia »

ítros s. m. – Utrenie. Gr. ὄρθρος „utrenie”, probabil încrucișat cu sl. (j)utro „dimineață”, cf. utrenie (Tiktin; DAR). Vezi definitia »

HIPOCLORÓS adj. acid ~ = acid prin acțiunea clorului asupra unei suspensii de oxid de mercur în apă. (< fr. hypochloreux) Vezi definitia »