FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis]. Vezi definitia »

IUBIȚÉL, -ÍCĂ, iubiței, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui iubit² (2). – Iubit² + suf. -el. Vezi definitia »

ANTIPARALÉL, -Ă, antiparaleli, -e, adj. (Despre doi vectori sau două drepte) Care sunt paralele și cu sensuri opuse. – Fr. antiparallèle. Vezi definitia »

GHIORDÉL, ghiordele, s. n. Găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave. – Et. nec. Vezi definitia »

NEOCEREBÉL s. n. parte recentă filogenetic a cerebelului. (< neo- + cerebel) Vezi definitia »