CAIÁFĂ, caiafe, s. m. și f. Persoană fățarnică, ipocrită. ◊ (În expr.) A trimite (sau a purta, a duce) de la Ana la Caiafa (numele unor personaje biblice) = a trimite (un solicitator) dintr-un loc într-altul, a purta cu vorba. – Ngr. Kaiafa. Vezi definitia »

mórdă (-de), s. f. – (Trans.) Bot, rît. Rut., rus. morda (Cihac, II, 203). Vezi definitia »

ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. Vezi definitia »

RÁMĂ² s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame) Vezi definitia »

MOLÁSĂ s.f. Depozit de gresii gălbui, roșcate sau verzui și conglomerate cu ciment calcaros, frecvente în stratele miocenului. [< fr. mollasse]. Vezi definitia »