POCNEÁLĂ, pocneli, s. f. Faptul de a pocni; p. ext. pocnet. [Pl. și: pocnele] – Pocni + suf. -eală. Vezi definitia »

mátcă (mắtci), s. f. – 1. Matrice, uter. – 2. Albia unui rîu. – 3. Regina albinelor. – 4. Stupul-mamă. – 5. Cotorul, partea care se păstrează la un chitanțier. – 6. Năvod, fundul plasei de pescuit. – Megl. matcă „regina albinelor”. Sl. (bg., ceh., rus.) matka, din sl. mati „mamă” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Berneker, II, 26; Conev 40). Cf. matiță. – Der. mătcuță, s. f. (Banat, prietenă intimă, soră spirituală), din slov. matka, prin intemediul mag. matka „iubită”; mătcălău, s. n. (Banat, sărbătoare folclorică în marțea de după Paști), din mag. mátkáló „căsătorie” (Drăganu, RF, II, 75); mătcuța, vb. refl. (Banat, a se înfrăți). Vezi definitia »

ETÁLĂ s. f. apa staționară dintre flux și reflux. (< fr. étale) Vezi definitia »

a rămâne ciocan la scară expr. (adol.) a nu fi luat în seamă, a fi tratat cu indiferență. Vezi definitia »

STRUMÍTĂ s. f. inflamație a glandei tiroide afectate de strumă. (< fr. strumite) Vezi definitia »