Definita cuvantului sămăluitor
sămăluitór, sămăluitoáre, adj., s.m. (înv.) 1. (adj.) capabil, destoinic. 2. (adj., s.m.) (persoană) care calculează, socotește, apreciază, estimează, sămăluiește. 3. (adj., s.m.) (ființă) care chibzuiește, judecă, sămăluiește.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sămăluitor
INVENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Creator al unei invenții. [< inventa + -tor]. Vezi definitia »
AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. – Din auzi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
ÎNDRĂZNITÓR, -OÁRE, îndrăznitori, -oare, adj. (Rar) Care îndrăznește; îndrăzneț. – Îndrăzni + suf. -tor. Vezi definitia »
quaestor (lat.) [pron. cvéstor] (quaes-) s. m., pl. quaestori Vezi definitia »
PANTOCRATÓR s. n. (în iconografia bizantină) reprezentare a lui Cristos ca împărat al lumii. (< fr. pantocrator, gr. pantokrator) Vezi definitia »