BLÂND, -Ă, blânzi, -de, adj., s. f. I. Adj. 1. (Despre oameni) Care este omenos, pașnic, prietenos; blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun. ♦ (Despre animale) Care nu fuge de om; care nu se sperie. 2. Fig. (Despre timp, natură etc.) Care nu este aspru, care nu este excesiv, care este plăcut. II. S. f. (Pop.) Urticarie. – Lat. blandus. Vezi definitia »

BRIGÁND s. m. tâlhar de drumul mare. (< fr. brigand) Vezi definitia »

SHETLAND s. n. Lână de calitate superioară cu fire foarte lungi ♦ Pulover confecționat din acest fel de lână. ♦ Stofă fină, foarte moale, țesută din fire din această lână pieptănate și cardate. [Pr.: șétland] – Cuv. engl. Vezi definitia »

GOELÁND, goelanzi, s. m. (Ornit.; rar) Pescăruș. [Pr.: go-e-] – Din fr. goéland. Vezi definitia »

bolând (bolấndă), adj. – Nebun, smintit, nerod. – Var. bolund, bolond. Mag. bolond (Cihac, II, 483; Pascu, Suf., 53; Gáldi, Dict., 109). Se folosește în Trans. – Der. bolândăriță, s. f. (laur, Datura stramonium); bolândatic, adj. (într-o ureche, sărit); bolânzeală, s. f. (laur); bolânzi, vb. (a-și pierde mințile, a înnebuni); bolânzie, s. f. (nebunie). Vezi definitia »