LĂTĂÚȘ, lătăuși, s. m. Mic crustaceu care trăiește în apele dulci, cu capul turtit lateral și încovoiat (Gammarus pulex). – Din lat. Vezi definitia »

poteráș, poteráși, s.m. (înv. și reg.) 1. persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră; nefer. 2. gonaci la vânătoare. 3. copil ștrengar. 4. arac de vie. 5. rădăcina și partea de jos a tulpinii porumbului, rămase pe loc după tăiatul acestuia. 6. lăstar crescut din rădăcina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) țăruș de care se leagă funia cu care se priponește calul; pripon, stănog. 9. (s.n.) lemn mic. Vezi definitia »

préuș, -ă, adj. (reg.) 1. (oaie, berbec, miel) cu pete albe sau roșietice pe pântece. 2. (despre oameni) cu fața brăzdată și murdară. Vezi definitia »

CHIȚIBÚȘ, chițibușuri, s. n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec. Vezi definitia »

VĂGÁȘ, văgașe (văgașuri), s. n. (Reg.) V. făgaș. Vezi definitia »