NESTORIÁN, -Ă, nestoriéni, -e, adj., s.m. 1. Adj. Care aparține nestorienilor (2). 2. S.m. Membru al unei secte religioase care susținea că trebuie să se distingă în Isus Christos două persoane, așa cum se disting două naturi (umană și divină); doctrină condamnată de biserica creștină bizantină în 431, fapt care a dus imediat la separarea nestorienilor de aceasta din urmă, concentrându-se în Persia și supraviețuind până în prezent îndeosebi în Asia Mică. (cf. fr. nestorien, engl. nestorian < Nestorius (n.pr.) = patriarh al Constantinopolului din 428 până în 431, când a fost acuzat de erezie la sinodul din Efes, a propovăduit doctrina după care natura umană și cea divină a lui Isus sunt una și aceeași ca acțiune, dar diferite ca persoană, doctrină care s-a răspândit ulterior în Asia) [și MW] Vezi definitia »

BADIÁN s.m. Arbust din Extremul Orient, ale cărui frunze, flori și tulpină răspândesc un miros aromatic. [Pron. -di-an- / < fr. badiane]. Vezi definitia »

VITEZOMÁN, vitezomani, s. m. Șofer cu mania vitezei. – Din viteză (după recordman, sportsman etc.). Vezi definitia »

SACRISTÁN s. m. cel care are în grija sa sacristia unei biserici; paracliser. (< it. sacristano) Vezi definitia »

BAJOCIÁN, -Ă adj., s. n. (din) etajul inferior al jurasicului mediu. (< fr. bajocien) Vezi definitia »