DEZDOÍ, dezdói, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiésc] – Dez- + [în]doi. Vezi definitia »

pupói², pupoáie, s.n. (reg.) lipie. Vezi definitia »

pândărói, -oáie, s.m. și f. (reg.) persoană lipsită de delicatețe, grosolană, necioplită. Vezi definitia »

porói s.m. sg. (reg.) 1. praz. 2. plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre; hașmă. Vezi definitia »

catarói s. m. – 1. Apoplexie. – 2. Răceală, guturai. – Var. (Trans.) cătărue. Ngr. ϰαταρροń „guturai” (Cihac, II, 644). Vezi definitia »