ONERÓS, -OÁSĂ adj. Costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. ♦ (Jur.) Cu titlu oneros = cu condiția de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. [< fr. onéreux, lat. onerosus < onus – sarcină]. Vezi definitia »

FUGÓS, -OÁSĂ adj. cu o fire iute; aprig, impetuos. (< fr. fougueux) Vezi definitia »

UNDOIÓS, -OÁSĂ adj. v. unduios. Vezi definitia »

AMORÓS, -OÁSĂ adj. referitor la dragoste, de dragoste. ◊ plin de dragoste. (după fr. amoureux) Vezi definitia »

JUDICIÓS, -OÁSĂ, judicioși, -oase, adj. Care judecă cu pătrundere și cu discernământ; înțelept. ♦ (Despre acțiuni, idei etc.) Bine gândit, chibzuit, socotit. [Pr.: -ci-os] – Din fr. judicieux. Vezi definitia »