CONCÉSIE s.f. Îngăduință; cedare, renunțare benevolă (la ceva) în favoarea cuiva; concesiune (2) [în DN]. ♦ Figură de retorică constând din acordarea unei aprobări a poziției părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă. [Gen. -iei. / cf. fr. concession, lat. concessio]. Vezi definitia »

ZNÁMIE, znamii, s. f. (Reg.) Om slab și pocit; pocitanie. – Et. nec. Vezi definitia »

HIPERFOLICULINÍE s. f. Secreție exagerată de foliculină. – Din fr. hyperfolliculinie. Vezi definitia »

BABILONÍE s. f. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză. ♦ dezordine, situație confuză, haotică. (<babilon/ic/ + -ie) Vezi definitia »

-FAGÍE elem. fag²(o)-. Vezi definitia »