BÉNTOS s. n. Totalitatea organismelor care trăiesc pe fundul apelor. – Din fr. benthos. Vezi definitia »

MUȘCHIULÓS, -OÁSĂ adj. v. musculos. Vezi definitia »

aurós, auroásă, auróși, auroáse, adj. (pop.) 1. bogat în aur 2. auriu, luminos, strălucitor Vezi definitia »

HLEIÓS, -OÁSĂ, hleioși, -oase, adj. (Reg.; despre terenuri) Lutos, clisos. [Pr.: hle-ios] – Hlei + suf. -os. Vezi definitia »

DIAÚLOS s. n. (la vechii greci) instrument de suflat, din două tuburi cu ancie, dintre care unul cânta melodia, iar celălalt emitea o notă lungă de acompaniament. (< fr. diaule) Vezi definitia »