pircít, -ă, adj. (reg.) 1. care a rămas mic, nedezvoltat, chircit. 2. (om) care este rău la suflet, închis, sucit sau zgârcit. Vezi definitia »

PARAZÍT, -Ă s.m. și f. 1. Invitat la masa unui bogătaș din vechea Romă pentru a-l amuza. 2. (Fig.) Persoană care trăiește pe seama alteia. 3. Ființă care trăiește pe organismul unei alte ființe vii, hrănindu-se exclusiv cu substanțele produse de aceasta. 4. (la pl.) Perturbație produsă în transmisiile de telecomunicații, datorită descărcărilor electrice din atmosferă, scânteilor produse de unele aparate electrice etc. // adj. 1. (Despre ființe) Care duce o viață de parazit; parazitar. 2. (Fig.) Care nu produce nimic, care trăiește din munca altora. ♦ (Fig.) Lipsit de funcție; de prisos. [Cf. fr. parasite, lat. parasitus, gr. parasitos < para – alături, sitos – mâncare]. Vezi definitia »

RĂZUÍT, -Ă, răzuiți, -te, adj. (Despre obiecte) De pe suprafața căruia s-a îndepărtat un strat subțire cu ajutorul unei unelte speciale. – V. răzui. Vezi definitia »

pomostít, pomostítă, adj. (reg.) (despre pardoseala de lut a unei încăperi) care este umplut cu pământ până la nivelul pragurilor. Vezi definitia »

SPONGIOCÍT s.n. (Med.) Celulă nevroglică. [Pron. -gi-o-. / < fr. spongiocyte, cf. lat. spongia – burete, gr. kytos – celulă]. Vezi definitia »