Definita cuvantului sărmănime
sărmăníme s.f. (înv.; cu sens colectiv) sărăcime, mulțimea săracilor.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sărmănime
ACIPENSERIFÓRME s. f. pl. ordin de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase: sturionii. (< fr. acipensériformes) Vezi definitia »
CEȘME, Bătălia de la ~, bătălie desfășurată în golful Ceșme, de pe țărmul turcesc al Mării Egee (iun. 1770), în timpul Răboiului Ruso-Turc (1768-1774), în care flota rusă a distrus pe cea turcă. Vezi definitia »
POPORÍME s. f. 1. (Înv. și reg.) Populație (1). 2. (Înv.) Popor (4). – Popor + suf. -ime. Vezi definitia »
CICLOSPÉRME s. f. pl. plante cu embrion spiralizat în interiorul seminței. (< fr. cyclospermes) Vezi definitia »
ÎNĂLȚÍME, înălțimi, s. f. 1. Distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată. ♦ (Mat.) Perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază. 2. Punct ridicat deasupra nivelului pământului; p. ext. (la pl.) cer. ♦ Vârf, culme, înălțătură. 3. Numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet. ♦ Calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte. 4. Fig. Stare de superioritate intelectuală, morală etc. ◊ Expr. A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația. ♦ Grad, rang (înalt); p. ext. prețuire. 5. (Înv.; urmat de un pronume posesiv) Termen de adresare către o persoană cu funcție importantă. [Var.: (reg.) nălțíme s. f.] – Înalt + suf. -ime. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z