clefuștéț s.n. (mai ales la pl.) (reg.) mărunțișuri în dezordine, lucruri fără valoare. Vezi definitia »

hărắț, hărắți, s.m. (înv.) luptător din ceata celor însărcinați de a deschide lupta cu dușmanii sau de a opri dușmanul prin mici încăierări. Vezi definitia »

VIULÉȚ, viuleți, adj. m. Diminutiv al lui viu². ◊ (Expr.) Viu-viuleț = viu, nevătămat. – Din viu² + suf. -ul-eț. Vezi definitia »

județ, județi s. m. (intl.) hoț din aceeași bandă sau din aceeași tagmă. Vezi definitia »

ANTEBRÁȚ, antebrațe, s. n. Parte a membrului superior al corpului omenesc, de la articulația cotului la cea a pumnului, cuprinzând oasele cubitus și radius. – Ante- + braț. (după fr. avant-bras). Vezi definitia »