KYRIE s. f. (Muz.) 1. (Și în sintagma kyrie eleison) Invocație a divinității adoptată în cultul creștin. 2. Parte a misei (care se deschide prin kyrie 1). [Pr.: chí-] – Cuv. gr. Vezi definitia »

INTERPSIHOLOGÍE s.f. Psihologie care studiază raporturile dintre indivizii unei mulțimi dar nu consideră grupul ca un tot având caractere specifice. [< fr. interpsychologie]. Vezi definitia »

RETROFLÉXIE s.f. v. retroflexiune. Vezi definitia »

TROPÍE s.f. (Liv.) Tropism. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „mișcare”, „tendință de mișcare într-o anumită direcție”; „transformare”. [Gen. -iei. / < fr. tropie, it. tropia, cf. gr. tropia < tropein – a (se) întoarce, a (se) răsuci]. Vezi definitia »

DIPLOFONÍE s. f. emisiune de două tonuri ale vocii, datorită unei tensiuni inegale a coardelor vocale. (< fr. diplophonie) Vezi definitia »