ZĂPĂCEÁLĂ, zăpăceli, s. f. 1. Faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine. 2. (Fam.) Gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc. – Zăpăci + suf. -eală. Vezi definitia »

IONOGRÁMĂ s. f. 1. rezultat al studiului elementelor ionizate din plasma sângelui. 2. oscilogramă ridicată de o stațiune ionosferică indicând înălțimea aparentă de reflexie a undelor în funcție de frecvență. (< fr. ionogramme) Vezi definitia »

slémnă (slímnă), slémne, (slímne), s.f. (reg.) culmea unei case țărănești. Vezi definitia »

NÓIMĂ, noime, s. f. 1. Înțeles, sens, conținut (al unui cuvânt sau enunț); rost. ◊ Loc. adj. și adv. Cu noimă = logic, cu judecată; înțelept, cuminte. Fără (nici o) noimă = fără sens, fără judecată; prostesc, absurd. ◊ Expr. A nu avea (nici o) noimă = a fi fără sens, absurd. 2. (Pop.) Menire, țel, scop; motiv, cauză. 3. (Rar) Simbol, convenție. – Din ngr. nóima. Vezi definitia »

ARHITRÁVĂ, arhitrave, s. f. Element de construcție (caracteristic arhitecturii clasice) care constituie partea inferioară a antablamentului și care se sprijină direct pe capitelul coloanei. – Fr. architrave (< gr.). Vezi definitia »