REZOLUTÓRIU, -IE, rezolutorii, adj. (Jur.) Care provoacă anularea unui act, care desființează. ◊ Condiție rezolutorie = condiție a cărei împlinire determină stingerea cu efect retroactiv a efectelor unui act juridic. – Din lat. resolutorius, fr. résolutoire. Vezi definitia »

arpégiu (arpégii), s. n. – Executare succesivă a notelor unui acord. It. arpeggio. Vezi definitia »

MEHTUPCÍU, mehtupcii, s. m. (Turcism înv.) Funcționar într-o cancelarie domnească. – Din tc. mektupçu. Vezi definitia »

sădéchiu s.n. (reg.) crâng de salcii. Vezi definitia »

ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. – Din tc. zerzevatçi. Vezi definitia »