răsgîiá (-gîi, -át), vb. – A alinta, a răsfăța. – Var. rîzgîia, răzgîia. Bg. razgaljam „a dezmierda” (Pușcariu, RF, II, 171), sb. razgaliti, razgaljivati. Pușcariu presupune o contaminare cu mîngăia. Vezi definitia »

variá² (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 variáză, 1 pl. variém (-ri-em), 2 pl. variáți; conj. prez. 3 să variéze; ger. variínd (-ri-ind) Vezi definitia »

ULEIÁ, uleiez, vb. I. Tranz. (Rar) A unge, a îmbiba, a impregna cu ulei²; a oloi³. [Pr.: -le-ia. – Var.: (reg.) oleiá vb. I.] – Din ulei². Vezi definitia »

alelúia, interj. – Exclamație care figurează în cîntările bisericești. – Var. aliluia. Mgr. ἀλληλούια (din ebr. hallelū Jah), direct din gr. în cazul var., iar la cealaltă formă prin intermediul sl. aleluja. – Der. ler, interj. proprie poeziei pop. cu caracter religios, cum sînt colindele (D. Dan, apud Bogrea, Analele Dobrogei, XV, 171); dacă această ipoteză este exactă (cf. var. ailerui, lerui, leroi) este cuv. contemporan cu cele care alcătuiesc fondul lat. al rom. Vezi definitia »

TÉRȚIA s.f. (Poligr.) Corp de literă de șaisprezece puncte tipografice. [Pron. -ți-a. / < germ. Tertia]. Vezi definitia »