Definita cuvantului lanternă
LANTÉRNĂ, lanterne, s. f. 1. Felinar. ◊ Lanternă venețiană = lampion. Lanternă magică = aparat care proiectează pe un ecran, cu ajutorul unei surse luminoase și al unui sistem de lentile, imaginea mărită a unei figuri desenate pe o placă de sticlă sau imprimate pe o placă fotografică. 2. Lampă mică, portativă, care funcționează cu baterie electrică. 3. Lanternou. – Din fr. lanterne.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lanternă
sdreánță (sdrențe), s. f. – Cîrpă ruptă, haină ruptă. – Var. zdreanță și var. Creație expresivă, bazată probabil pe o rădăcină imitativă *sdranț, care ar reproduce zgomotul unei pînze care se rupe, cf. sdrang, sdrîng, cranț, cronț. Numeroase var.: str(e)anță, str(e)amță, (co)tr(e)anță, cotreampă, cotoroanță, ultima cu sensul special de „femeie rea, harpie”, cf. catrință, cotrincioară, dr(e)anță etc. Legătura care s-a vrut să se stabilească cu sl. *sŭdranica, de la sŭdrati „a rupe” (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 101; Iordan, Dift., 87; Tiktin; Drăganu, Dacor., V, 339 și VII, 216), cf. draniță, este posibilă fără a fi necesară. Der. sdrețar, s. m. (rupt, flenduros); sdrențăros (var. sdrențos), adj. (flenduros); sdrențui, vb. (a se rupe, a se sfîșia); sdrențuros (var. trențuros, trențăros, cotrențos etc.), adj. (jerpelit); sdreață, s. f. (linte de apă, Lemnea), cu pierderea nazalității); sdreală, s. f. (zgîrîietură), cu schimb de suf.; sdreli (var. sdrili, streli), vb. (a scrijeli), se află semantic față de sdreanță ca rasgar față de rasguñar (der. din sl. strĕliti „a trage săgeți”, propusă de Cihac, II, 336 și Conev, nu se explică semantic; din sb. drliti „a descoperi” după Scriban, pare dificil); sdrelitură, s. f. (zgîrîietură). Vezi definitia »
cuță2, cuțe, s.f. (reg.) 1. cățea. 2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare. Vezi definitia »
ȘERBETÉLNIȚĂ, șerbetelnițe, s. f. Vas în care se fierbe șerbetul. – Șerbet + suf. -elniță. Vezi definitia »
DONICÚȚĂ, donicuțe, s. f. (Rar) Donicioară. – Din don[iță] + suf. -ic-uță. Vezi definitia »
RENÍNĂ s. f. enzimă cu efect hipertensiv și vasoconstrictor, secretată de rinichi. (< fr. rénine) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z