ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință. Vezi definitia »

CONGRUÉNȚĂ, congruențe, s. f. 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ (Mat.) Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. [Pr.: -gru-en-] – Din fr. congruence, lat. congruentia. Vezi definitia »

CONTRABULÍNĂ s. f. (mar.) manevră curentă care servește la aducerea de-a lungul vergei a grandeei de cădere. (< fr. contre-buline) Vezi definitia »

SECHÉLĂ, sechele, s. f. (Mai ales la pl.) Urmă, consecință, tulburare funcțională sau organică durabilă rezultată după o boală, după o intervenție chirurgicală etc. – Din fr. séquelle. Vezi definitia »

MEGAȘTIÍNȚĂ s.f. (Liv.) Teorie generală a cercetării științifice. [Et. incertă]. Vezi definitia »